Stop Destroying Videogames: răspunsul Comisiei Europene și de ce lupta continuă

A fost unul dintre momentele cel mai așteptate de comunitatea jucătorilor. La 16 iunie 2026, Comisia Europeană și-a dat răspunsul oficial la inițiativa cetățenească europeană (ICE) „Stop Destroying Videogames”. Verdict: nicio legislație nouă în acest stadiu. Explicații, și de ce nu este sfârșitul poveștii.

Recapitularea faptelor

Născută în urma închiderii The Crew de către Ubisoft în 2024, inițiativa cerea ca editorii să fie obligați să lase jocurile lor într-o stare jucabilă după încetarea suportului comercial (mod offline, servere comunitare etc.). Susținută în special de Ross Scott, aceasta a depășit toate pragurile necesare:

• depusă la Comisie la data de 26 ianuarie 2026;
• 1.294.188 de semnături verificate (aproximativ 1,3 milioane);
• praguri atinse în 24 de state membre.

O ICE validă obligă Comisia să răspundă, dar nu și să legifereze.

Ce a răspuns Comisia

În răspunsul său din 16 iunie 2026 (comunicarea C/2026/4110), Comisia arată că nu intenționează, în acest stadiu, să propună obligația generală solicitată de a menține jocurile jucabile după încetarea comercializării lor: o consideră disproporționată. Proprietatea intelectuală și licențele terților constituie un obstacol central în raționamentul său, alături de libertatea de a desfășura o activitate comercială, de costuri, de secretele de afaceri, de riscurile de securitate cibernetică și de diversitatea tehnică a jocurilor. Comisia subliniază, de asemenea, că dreptul european al consumatorilor oferă deja garanții jucătorilor.

În locul unei legi, Comisia se angajează să:

• lanseze, până la sfârșitul anului 2026, un dialog cu industria și cu reprezentanții consumatorilor pentru elaborarea unui cod de conduită voluntar privind gestionarea „sfârșitului de viață” al jocurilor;
• integreze problema sfârșitului de viață al jocurilor în raportul de aplicare a directivei (UE) 2019/770 privind conținutul digital;
• colaboreze cu asociațiile și autoritățile pentru a face mai bine cunoscute drepturile existente ale consumatorilor.

Ce a obținut totuși inițiativa

Ar fi greșit să scriem că petiția „nu a servit la nimic”. A reușit ceea ce petițiile știu uneori să facă: să deschidă porțile și să impună un subiect. Concret: 1,3 milioane de susținători verificați, o întâlnire cu Comisia, o audiere publică în Parlamentul European (16 aprilie 2026), o dezbatere în plen (21 mai), recunoașterea oficială a problemei sfârșitului de viață al jocurilor, integrarea acesteia în monitorizarea directivei 2019/770 și o bază politică și mediatică europeană durabilă. Ceea ce nu a produs este norma solicitată.

Analiza noastră: un risc previzibil, iar adevărata pârghie se află în altă parte

Riscul acestui răspuns era identificabil înainte de decizie. A cere frontal o obligație generală de menținere însemna a alege terenul pe care industria dispunea de cele mai puternice argumente: proprietate intelectuală, licențe ale terților, libertatea de a desfășura o activitate comercială, costuri. Cât despre „codul de conduită voluntar”, istoria angajamentelor voluntare ale industriei îndeamnă la prudență în privința amplorii sale reale.

Următorul pas trebuie să vizeze corect: mai puțin a crea drepturi noi, cât a aplica pe cele care există deja, a dovedi abuzurile și a exercita influență asupra textelor aflate în pregătire:

• Directiva (UE) 2019/770 (privind conținutul digital) și dreptul privind clauzele abuzive permit deja contestarea unor practici precum rezilierea discreționară sau modificarea unilaterală fără garanții.
• RGPD și DSA impun, fiecare în domeniul său real de aplicare (prelucrarea datelor cu caracter personal pentru unul, serviciile intermediare pentru celălalt), cerințe de transparență și de corectitudine care pot fi invocate împotriva anumitor practici din sector.
• Viitorul Digital Fairness Act (propunere anunțată pentru sfârșitul anului 2026) vizează dark patterns, designul care creează dependență, abonamentele capcană și contractele digitale. Cerem ca acesta să integreze problemele specifice licențelor de jocuri: informarea înainte de cumpărare, modificările nefavorabile, durata de acces, încetarea serviciului și remediile. Această includere, la fel ca cea a revânzării sau a conservării, rămâne o revendicare de susținut, nu un conținut deja câștigat al proiectului, iar acum, în timp ce acest text este redactat, trebuie exercitată influență.

Petiția a deschis porțile și a impus subiectul. Întrebarea acum este cum să transformăm această atenție în dosare juridice, în cereri precise și într-un raport de forțe durabil. Acum se decide legea de mâine.

Surse: Comisia Europeană, răspuns la ICE (16 iunie 2026) · Fișa oficială a inițiativei.

Referințe oficiale

• Comisia Europeană, răspuns la ICE „Stop Destroying Videogames”
• Comunicarea C(2026) 4110 final din 16 iunie 2026, text integral (PDF, în limba engleză)